MUGURAŞII IUBESC CITITUL

                                              Motto: "Când  înveţi să citeşti,  devii  liber  pentru  totdeauna.’’

                                                                                                                            Frederick Douglass

De la debutul Cercului "Muguraşii" întâlnirile noastre au devenit săptămânale, iar progresele micuţilor mei prieteni, evidente, ei fiind din ce în ce mai pasionaţi de lectură, de întâlnirile magice cu  personajele misterioase din cărţi. Unii vin chiar şi mai des la bibliotecă sa schimbe cartea citită  şi împrumută una noua. Cititul a ajuns, intre ei, un mini maraton fascinant, iar entuziasmul lor a molipsit  întreaga clasă. Chiar  şi cei mai mici s-au molipsit, vrând să-i copieze, mimând, cu succes, cititul captivant.  E o adevărată  încântare şi o bucurie imensă fiecare revedere cu ei . Timiditatea, de la început, s-a volatilizat,  curajul, dorinţa comunicării  şi a împărtăşirii sentimentelor trăite împreună cu personajele povestirilor citite, luându-i locul, iar  pauzele scurte, necesare, sunt adevărate explozii de bucurie şi de energie .

Pentru ca natura , împodobita în culorile fascinante ale primăverii , mângâiată de razele tandre ale soarelui, de  parfumuri discrete şi triluri vrăjite de prin pinii încărcaţi cu ozon, ne chemă afară, am încercat şi lectura pe o bancă, ospitalieră, din parcul Centrului cultural.  Experienţa a plăcut copiilor şi, urmează să o repetăm, la întâlnirea noastră  viitoare, amintindu-le  şi cuvintele memorabile ale scriitorului francez, Marcel Proust:"Probabil că nu există  zile mai fericite din copilărie, ca acelea petrecute  citind o carte extraordinară."

Puţină relaxare înainte de o nouă repriză de citit.

Aici micuţul mimează că citeşte....un joc serios pentru el.

Povestea este aproape de final.....

↗️↗️

CE MAI CITIM....

Pasiunea pentru superlative rămâne nestinsă în Romania de-a lungul timpului. Casa de avocatură spirituală a excepţionalismului carpatin nu doarme şi insistă să susţină, în acest avânt insomniac, că trăim într-un spaţiu unde cel mai bun lucru pe care-l putem face e să ne admiram singuri măreţia. Romania nu e singura ţară care se pretinde mare pentru a uita că e mică. Dar e cea care ne interesează, fiindcă în ea trăim. Or, a inventa formule superlative când eşti corigent la atâtea criterii elementare trădează un fel de-a fugi din realitate care va trebui introdus rapid în calendarul sporturilor olimpice.

O ţară lipsită de autostrăzi şi spitale se leagănă în iluzia excepţionalismului şi a fratelui său de cruce, celmaicelismul. O ţară plină de analfabeţi funcţional se chinuie să-şi ilustreze detenta fabricând produse care ies din conturul normalităţii. O ţara cu şcoli în care plouă şi în care veceul e în fundul curţii se păcăleşte singură prin îndelungi artificii cosmetice. O ţară unde lumea nu mai citeşte adulmeca lacom Cartea – e adevărat, a Recordurilor. O ţară plină de gropi şi de boli cochetează cu vârful clasamentului. O ţară cu mortalitatea infantilă cea mai mare din Europa exaltă traiul bun şi se visează deasupra celorlalte. (RADU PARASCHIVESCU)