E un adevărat regal să-i priveşti pe aceşti
copii, de toate vârstele, cu cei mai fascinanţi ochi de pe planetă, cu cele mai
senzaţionale chiote de râs si de o ingeniozitate a imaginaţiei, sclipitoare. Fericiţi sunt
părinţii acestor comori, izvoare inepuizabile de candoare, gingăşie şi frumuseţe, fericită şi
norocoasă sunt şi eu, de fiecare dată
când, râsetele şi voioşia lor ,,inundă”
biblioteca „fermecată, fascinată” de
prezența lor, dorită și cu drag așteptată.
Săptămâna aceasta, Iacob, care împlinește 4 ani, de Ziua Unirii, 24 ianuarie, mi-a
explicat cum se fac clătitele:
„ -
Mami amestecă bine făina, laptele și oul, tati pune cu o lingură, în tigaie
aluatul și eu le umplu cu gem, le învelesc, apoi le mâncam. Eu mănânc două.”
Rebeca ,
4 ani, când a venit după ea, a întrebat-o mirată ,pe mătușa ei:
,,- Di
ce-ai vinit asa di repide?”
Ana-Maria,7 ani, locuiește în Beznea și a rugat-o pe mama ei să
cumpere o casă în Bratca, mai aproape de bibliotecă, pentru că vrea să vină in
fiecare zi și să stea mai mult ca să mă
ajute pe
mine.
Îi ador pe acești prichindei
care-mi încarcă sufletul cu o doză uriașă de frumusețe, de bucurie, de iubire și
fericire.