Cu mare nerăbdare au aşteptat
micuţii şcolărei, revederea noastră, de vineri, la cercul de lectură. De
data aceasta au adus cu ei
poveştile vesele cu animăluţele lor,
pufoase, blănoase, prietenoase, năzdravane, mai mari sau mai mici de cameră sau
de curte şi, câte şi mai câte epitete
atribuite prietenoaselor
necuvântătoare dar, iubitoare,
jucăuşe, pofticioase, lipicioase şi,
foarte credincioase stăpânului ales, adică
lor, prichindeilor.
Am ascultat toate
poveştile scrise, unele, cu mult umor şi am admirat, din nou, talentul lor ca
desenatori. Cu toţii, i-am aplaudat, pe rând, frenetic, cu bucurie şi
admiraţie. La final, am decis că toate
poveştile sunt frumoase şi cu toţii au fost premiaţi cu dulciuri şi cu un cadou
simbolic: un creion şi un caiet, în care să-şi scrie viitoarele lor aventuri interesante, fantastice, trăite, visate sau
imaginate. Le-am urat mult succes la
şcoală şi, să nu uite să scrie poveşti, ori de câte ori, Zâna Inspiraţie îi
va vizita. Bref: "NULLA DIES SINE LINEA"