Este o poveste de suflet, dar şi din suflet. De ce?
Pentru că faptele frumoase, generoase, se nasc în inimă şi se fac din
suflet, cu dragoste, cu dăruire şi altruism.
Cu mulţi ani în urmă, prin
1990, un tânăr din Valea -Crişului, Firezar Petru, pe atunci student, a plecat în
SUA cu o bursă în ştiinţele politice. În 2002, stabilindu-se in Minnesota, se
căsătoreşte cu Christina Wash şi vor avea 8 copii : 4 fete şi 4 băieţi, toţi
pasionaţi de muzică şi fiecare cântând la un instrument: pian, vioară sau violoncel.
După 11 ani, Petru revine
în ţară cu soţia şi cu cinci copii dintre cei opt. Revederea plaiurilor natale a fost încărcată cu emoţii, dar şi umbrită de
tristeţe pentru că au întâlnit familii sărace, oameni care aveau nevoie de
ajutor. Atunci, a încolţit în inima lor, ideea de a face ceva pentru a-i ajuta pe
cei nevoiaşi.
În biserica pe care o
frecventează au discutat cu pastorul şi
cu enoriaşii despre ceea ce s-ar putea face pentru aceşti oameni, călăuziţi
fiind de credinţa că, a fi creştin, înseamnă să-i ajuţi pe cei aflaţi în
suferinţă, în nevoi.
Anul trecut, dar şi anul
acesta, au sosit în ţară, din Minnesota, 12 persoane, pentru a înfăptui ceea ce si-au propus, ajutaţi
fiind de 2 nepoţi de-ai lui Petru :
Octavian Firezar şi Ionu Mihuţa, ai căror bunici locuiesc în Valea-Crişului. Se
cuvine să scriu numele celor 12 persoane: Dean Mahlsteds, Evan Mahlsteds, IsaianMahlsteds, Mark
Tiemann, Michael Tiemann, Jason Johnson,
Michael De Vowe, Randall Swenson, Aiden Swenson, Kevin Schneidermann, Arron Schneidermann, Petru Firezar.
Cei 12 inimoşi au ajutat
şase familii din Valea-Crişului, Ponoara, Bucea, Negreni, au construit o casă pentru o femeie văduvă, alteia i-au adus lemne pentru iarnă, le-au
tăiat şi le-au aranjat.
Copiilor orfani
le-au cumpărat haine, rechizite pentru şcoală, jucării, dulciuri şi, le-au dăruit
multă afecţiune, dragoste. Unui grup de fete cu vârsta
peste 12 ani le-au ţinut o conferinţă tinerele fiind îndemnate să-şi asculte părinţii
pentru ca drumul lor în viaţă să fie luminos, presărat cu fapte bune.
Empatizând cu cei
aflaţi în suferinţă sau nevoi, toţi au
reuşit să le dăruiască lumina, căldura sufletească, bucurii, speranţe şi încredere.
Munca lor va continua şi următorii ani, când,vor reveni pentru a da o mână de ajutor şi altor familii nevoiaşe.
Exemplul acestor oameni
ne face să înţelegem cât de simplu, de limpede, de evident şi de superb este rostul trecerii noastre pe pământ.
Prof. Luminiţa Izdrailă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu