SĂ NE AMINTIM DE NICHITA

A Cincea Elegie

N-am fost supărat niciodată pe mere
ca sunt mere, pe frunze ca sunt frunze,
pe umbră ca e umbră, pe păsări ca sunt păsări.
Dar merele, frunzele, umbrele, păsările
s-au supărat deodată pe mine.
Iată-mă dus la tribunalul frunzelor,
la tribunalul umbrelor, merelor, păsărilor,
tribunale rotunde, tribunale aeriene,
tribunale subţiri, răcoroase.
Iată-mă condamnat pentru neştiinţă,
pentru plictiseala, pentru nelinişte,
pentru nemişcare.
Sentinţe scrise în limba sîmburilor.
Acte de acuzare parafate
cu maruntaie de pasare,
racoroase penitente gri, hotarîte mie.
Stau în picioare, cu capul descoperit,
încerc sa descifrez ceea ce mi se cuvine
pentru ignoranţa...
si nu pot, nu pot să descifrez
nimic,
şi-aceasta stare de spirit, ea însăşi,
se supară pe mine
şi mă condamnă, indescifrabil,
la o perpetuă aşteptare,
la o încordare a înţelesurilor în ele însele
pîna iau forma merelor, frunzelor,
umbrelor,
păsărilor.

MESAJ

Cititoarelor noastre le urez multe bucurii şi vizite dese la bibliotecӑ.

                                        La mulṭi ani!

ION CREANGĂ – MĂRȚIȘORUL LITERATURII ROMÂNE

           

             

             Ion Creangă, unul din clasicii literaturii romane, s-a născut la 1 martie 1837, din părinţi români: Ştefan a lui Petrea Ciubotariul din Humuleşti şi soţia sa Smaranda, în sătucul de lângă apa Ozanei ,,cea limpede si frumos curgătoare”, sat care a devenit, între timp, cartier al oraşului Târgu Neamţ.

               Primii ani din viaţa scriitorului sunt descrişi cu o măiestrie deosebită şi un stil popular chiar de Creanga însuşi, în scrierea autobiografică „Amintiri din copilărie”, partea cea mai cunoscută din viaţa scriitorului.„ La scăldat”, „Pupăza din tei”, „La cireșe”, sunt întâmplări nemuritoare pentru generații întregi de copii, precum și numeroasele povestiri și nuvele, printre care „Capra cu trei iezi”, „Dănilă Prepeleac”, „Fata babei și fata moșneagului”, „Punguța cu doi bani”, „Inul și cameșa”, „Moș Ion Roată și Unirea”, „Păcală”, „Prostia omeneasca” și „Ursul păcălit de vulpe”. Mai puțin cunoscută este ultima parte a vieții lui Creangă trăită într-o bojdeucă și prietenia lui cu Mihai Eminescu.