Cu mare nerăbdare au aşteptat
micuţii şcolărei, revederea noastră, de vineri, la cercul de lectură. De
data aceasta au adus cu ei
poveştile vesele cu animăluţele lor,
pufoase, blănoase, prietenoase, năzdravane, mai mari sau mai mici de cameră sau
de curte şi, câte şi mai câte epitete
atribuite prietenoaselor
necuvântătoare dar, iubitoare,
jucăuşe, pofticioase, lipicioase şi,
foarte credincioase stăpânului ales, adică
lor, prichindeilor.
Am ascultat toate
poveştile scrise, unele, cu mult umor şi am admirat, din nou, talentul lor ca
desenatori. Cu toţii, i-am aplaudat, pe rând, frenetic, cu bucurie şi
admiraţie. La final, am decis că toate
poveştile sunt frumoase şi cu toţii au fost premiaţi cu dulciuri şi cu un cadou
simbolic: un creion şi un caiet, în care să-şi scrie viitoarele lor aventuri interesante, fantastice, trăite, visate sau
imaginate. Le-am urat mult succes la
şcoală şi, să nu uite să scrie poveşti, ori de câte ori, Zâna Inspiraţie îi
va vizita. Bref: "NULLA DIES SINE LINEA"
Trebuie să recunosc că am asteptat cu nerăbdare următorul episod din Cenaclul Mugurasii .M-am amuzat citind povestile copiilor despre Piciu,Mog ,Pufi etc.Cănd eram mică am avut si eu un căine pe nume Ursu.Mergeam cu el la sanie si ne jucam mult împreună.O astfel de metodă didactică prin care se stimuleaza creativitatea si găndirea e foarte apreciată pe la" casele mari " ale Învătămăntului asadar nu pot decăt să apreciez acest fapt.Vă doresc succes în continuare,multa sanătate si La multi ani tuturor doamnelor si domnisoarelor deoarece este luna lui Mărtisor.Cu drag Ani.
RăspundețiȘtergere