Îl sărbătorim pe Brâncuşi prin cuvintele
nemuritoare sculptate în timp cu dalta inimii...
"Când
nu mai eşti copil, ai murit de mult.
"O
sculptură nu se sfârşeşte niciodată în postamentul său, ci se continuă în cer,
în piedestal - şi în pământ. "
"Duceţi-vă
la noi, în România, să vedeţi oamenii, costumele, locurile (spaţiul românesc).
Duceţi-vă să vedeţi ceea ce am putut să realizez eu, la Târgu-Jiu! "
"Du-te!
îmbrăţişează Columna infinirii cu palmele mâinilor deschise. Apoi, înălţându-ţi
ochii, priveşte-o - şi vei cunoaşte, astfel, într-adevăr, sinele cerului. "
"Eu
mă aflu acum foarte aproape de Dumnezeu, şi nu îmi mai trebuie decât să întind
o mână spre El, ca să îl pipăi!... Îl voi aştepta pe bunul Dumnezeu în
Atelierul meu... "
"Prefer
să creez aceste sculpturi şi să greşesc; decât să nu greşesc şi să recreez pe
Venus din Milo - căci Venus din Milo a mai fost creată odată şi este, vai,
insuportabil de
bătrână. "
"
Muncind asupra pietrei, descoperi Spiritul - tăinuit în materie, măsura
propriei ei fiinţe. Căci mâinile sculptorului gândesc întotdeauna şi urmăresc
gândurile materialului. "
"În
timpul copilăriei - am dormit în pat. În timpul adolescenţei – am aşteptat la
uşă. În timpul maturităţii - am zburat înspre ceruri... "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu